Termenul de glaucom reuneste un grup de afectiuni ale nervului optic care duc la pierderea campului vizual si este cel mai frecvent asociat cu cresterea tensiunii intraoculare. Nu exista un tratament curativ pentru glaucom, dar daca este depistat din timp poate fi monitorizat si controlat astfel incat sa se evite pierderea vederii.
In interiorul globului ocular se formeaza in permanenta un lichid numit umoarea apoasa care da tonusul globului ocular, mentine forma ochiului si hraneste tesuturile oculare. Acest lichid se elimina pe doua cai principale din ochi. Atunci cand exista o piedica in eliminarea lichidului, acesta se acumuleaza in ochi si duce la cresterea tensiunii intraoculare. Vasele de sange ale nervului optic sufera din cauza presiunii crescute si fibrele nervoase se distrug aparand astfel pierderile de camp vizual.
Exista cativa factori care favorizeaza aparitia glaucomului:
- Varsta mai mare de 40 ani
- Istoric familial de glaucom
- Hipermetropia
- Diabetul zaharat
- Rasa neagra
Pentru a diagnostica glaucomul este nevoie a se realiza trei investigatii medicale importante: masurarea tensiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic si examenul campului vizual.
Exista mai multe tipuri de glaucom:
Glaucomul cronic – de departe cel mai frecvent, este periculos pentru ca se dezvolta lent, fara semne de alarma, ducand la leziuni ireversibile ale nervului optic chiar inainte ca pacientul sa-si dea seama. Atunci cand pacientul constata tulburarile de camp vizual diagnosticul este tardiv, o mare parte din fibrele nervului optic fiind deja distruse.
Tocmai de aceea pentru a formula un diagnostic precoce de glaucom cronic este nevoie de o cautare activa, medicul oftalmolog fiind singurul capabil sa depisteze aceasta boala din timp. Aceasta este una din ratiunile pentru care este recomandat controlul oftalmologic periodic dupa varsta de 40 de ani.
Glaucomul acut este cauzat de o crestere brutala a tensiunii intraoculare ce apare ca urmare a unui blocaj brusc instalat in scurgerea umorii apoase.
Se manifesta prin dureri oculare intense, roseata oculara, vedere incetosata si frecvent este acompaniat de cefalee unilaterala, greturi si varsaturi. Tratamentul trebuie instituit de urgenta, altfel apar leziuni ireversibile ale nervului optic in foarte scurt timp.
Glaucomul congenital apare ca urmare a nedezvoltarii unei cai de scurgere normala a umorului apos. Copilul prezinta de la nastere un aspect marit al globului ocular (numit buftalmie), diametrul corneean este mai mare, uneori corneea isi pierde transparenta devenind opaca iar ochii sunt sensibili la lumina si lacrimosi. De multe ori se asociaza si cu alte anomalii ale globului ocular. Tratamentul este intotdeauna chirurgical.
Glaucomul normotensiv – asa cum sugereaza si numele – este un glaucom cronic in care presiunea intraoculara este in limitele normale. Aproape 20 % din cazurile de glaucom cronic sunt cu presiuni intraoculare normale, fapt ce il face si mai greu de detectat.
Glaucomul secundar apare ca urmare a altor afectiuni oculare sau consumului anumitor medicamente. Dintre afectiunile oculare cele mai des intalnite si care se complica cu glaucom pot fi amintite: inflamatiile oculare, traumatismele, cataractele hipermature, tumorile intraoculare. Aceasta problema poate fi temporara si reversibila daca sunt identificate si eliminate in timp util cauzele declansatoare.
Pentru a diagnostica glaucomul este nevoie a se realiza trei investigatii medicale importante: masurarea tensiunii intraoculare, examinarea papilei nervului optic si examenul campului vizual.